Gabriel Resources a obținut drepturi de concesiune asupra zonei Roșia Montană în 1999, declanșând o lungă luptă juridică și publică împotriva grupurilor pentru drepturile civile și ecologiste. Aceste grupuri au susținut că proiectul ar devasta galeriile minelor romane antice, va pune în pericol satele locale și va prezenta pericole pentru mediu1. Proiectul a avut ca scop construirea celei mai mari mine de aur în aer liber din Europa în Roșia Montană, un oraș din vestul României.
Disputa dintre România și Gabriel Resources, o companie minieră canadiană, este despre proiectul Roșia Montană, care avea drept scop înființarea a ceea ce ar fi fost cea mai mare mină de aur de suprafață deschisă din Europa. Gabriel Resources intenționa să folosească anual cantități foarte mari de cianură pentru extracția aurului, necesitând demolarea a trei sate și aproape o mie de case și biserici, unele dintre ele fiind situri de patrimoniu național. Acest plan a stârnit o opoziție larg răspândită în toată România, zeci de mii de oameni protestând împotriva proiectului și a așa-numitei Legi Roșia Montană care ar fi accelerat aprobarea acestuia. În cele din urmă, instanțele române au constatat că autorizațiile acordate Gabriel Resources au fost obținute ilegal, invocând nerespectarea legilor de mediu și dovezi ale abuzurilor administrative, stopând astfel dezvoltarea minei.
Ca răspuns, din 2015, Gabriel Resources dă în judecată România prin mecanismul de soluționare a disputelor investitor-stat (ISDS). Gabriel Resources a susținut că acțiuni precum cererea României pentru ca Roșia Montană să devină un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO – care a avut succes, deoarece Roșia Montană a fost declarată sit al Patrimoniului Mondial UNESCO – în condițiile obținerii aprobării parlamentare pentru minerit au constituit un tratament inechitabil. Compania a evidențiat, de asemenea, o hotărâre a tribunalului din octombrie 2020 care a considerat legal certificatul de descărcare arheologică pentru muntele Carnic, decizie despre care Gabriel Resources a sugerat că sprijină cazul său de expropriere. Această cerere a fost însă contestată, iar o hotărâre ulterioară a Curții de Apel Ploiești din februarie 2022 a anulat certificatul de descărcare arheologică, protejând astfel situl. Compania a solicitat inițial o compensație de 5,7 miliarde de dolari, o cifră care reprezintă 2,7% din PIB-ul României și este de opt ori mai mare decât a cheltuit Gabriel Resources pentru dezvoltarea minei.
Cazul a stârnit îngrijorări cu privire la potențialul ca astfel de procese să forțeze guvernele să schimbe legile și să emită noi permise pentru a evita plățile masive de despăgubiri.
Guvernul României și-a anunțat victoria într-un proces de arbitraj inițiat de Gabriel Resources cu privire la proiectul blocat. Tribunalul a decis împotriva pretențiilor lui Gabriel, marcând o lovitură semnificativă în eforturile companiei. Hotărârea, adoptată cu o majoritate de două din trei voturi, este definitivă. Gabriel Resources trebuie să plătească României milioane de dolari pentru a compensa cheltuielile țării cu taxe legale. Echipa de avocați care a reprezentat România în acest proces a declarat că tribunalul a ținut cont de multiplele provocări de mediu, sociale, culturale și economice cu care se confruntă proiectul minier, constatând că autoritățile române și-au îndeplinit mandatul de reglementare „cât de bine au putut în aceste circumstanțe dificile”. Sentința în întregime este așteptată după aproximativ 20 de zile.
Această decizie vine într-un moment dificil pentru Gabriel Resource. Compania și-a văzut acțiunile crescând cu peste 100% până în prezent, tranzacționându-se la 0,87 USD la ultimul clopot de închidere, oferindu-i o capitalizare de piață de peste 900 de milioane USD. Cu toate acestea, se așteaptă ca această valoare să scadă după decizia tribunalului.
Bătălia juridică a evidențiat preocupări mai largi cu privire la utilizarea mecanismelor ISDS și potențialul acestora de a intra în conflict cu legislația națională și UE, precum și cu procesele democratice din statele membre. De asemenea, a adus în prim-plan riscurile de mediu și sociale asociate cu proiectele miniere la scară largă, inclusiv utilizarea cianurii și deplasarea comunităților. Cazul continuă să atragă atenția asupra necesității de a echilibra protecția investitorilor cu protecția mediului și standardele drepturilor omului în disputele internaționale privind investițiile.
Casa de avocatură Leaua Damcali Deaconu Paunescu (LDDP), care a reprezentat România în acest proces, este formată din avocați cu o experiență îndelungată, cu capacitatea de adaptare la noile domenii ale dreptului, fiind inclusă în topul mondial al primelor 100 de societăți de avocatură specializate în arbitrajul internațional.
Aurora Damcali, membru și viitor președinte al Clubului Rotary Atheneum București, este Managing Partner la Casa de avocatură Leaua Damcali Deaconu Paunescu (LDDP), expert în domeniul litigiilor cu o cunoaștere aprofundată în: dreptul administrativ, proceduri administrative, dreptul urbanismului, drepturi reale, contracte civile și comerciale.
Lasă un răspuns